Al 5-lea Personaj

”- ?tii, grauntele de nisip ...
- Care graunte de nisip?
- Un graunte de nisip, pe o plaja întinsa cât vezi cu ochii…
- Habar n-am despre ce vorbe?ti!
- Despre firul de nisip pe care to?i îl strivesc sub talpi. Nu o fac inten?ionat, nimeni nu ?ine sa-l calce dinadins în picioare. Pur ?i simplu îl ignora. De parca nici n-ar exista. Grauntele de nisip e invizibil ?i nu conteaza, nimanui nu-i pasa daca e tot acolo, sau a fost spulberat de vânt, sau însa?i existen?a lui a fost o iluzie, în care s-a scaldat singur. Nici macar pentru Steaua aceea pierduta, care l-a azvârlit în vremuri imemoriabile prin Univers, grauntele nu mai exista.
- ?i ce-i cu asta?
- Încearca sa în?elegi, sa accep?i ?i apoi sa-?i repe?i de-atâtea ori, încât sa prive?ti realitatea prin prisma acestei revela?ii - ACEL GRAUNTE DE NISIP E?TI TU! Nu contezi cu adevarat pentru nimeni, e?ti sortit sa te zbuciumi în van, existen?a TA e absolut nebagata în seama. Mimezi o via?a apartenen?a la o mul?ime sau alta, doar ca sa-?i po?i ignora Singuratatea. Numai întâmplator po?i patrunde într-un ciorap ?i po?i jena talpa cuiva important, suficient cât sa prinzi conturul unei clipe. Clipa în care vei fi înlaturat ca orice alta farâma infama de mizerie. Când vei fi patruns de aceasta realitate ?i vei reu?i sa o accep?i cu deta?are, atunci În?elegerea va veni de la sine: Singuratatea, Na?terea, Singuratatea, Via?a, Singuratatea, Moartea, Singuratatea… Singuratatea…
- Moartea nu e ?i sfâr?itul Singurata?ii?
- Ma tem ca nu, dragul meu. Singuratatea vine dinainte ?i dainuie dincolo de noi. Restul e iluzie.
( autorul - MOTTO la capitolul I, Un Rasad pentru Pustiul Min?ii)