Ferestre: Poeme De Iubire

Poemele Danielei creeaza un univers propriu diafan, luminos, plin de cantece in surdina, armonie, rugaciune, inefabil, pace, toate, impregnate de o iubire tacuta, ca sursa de energie latenta si de justificare a existentei acestui intim refugiu.

Iubirea e Creatorul, iar Creatorul daruieste iubire si o rasfrange in ,,secunde luminoase”, ,,simfonii albastre” si in ,,dulci insomnii”.

Inclusiv autoarea este parte a acestei creatii in poemul ,,Vas de lut”:

,,Ma modelezi tacut / ma imbraci cu lumina / ma incalzesti in cuptorul/inimii Tale”

Cuplul prezent in mai toate poemele este unul abstract, ideatic, contopirea fiind mai mult una confesiva, ca modalitate de redescoperire si regasire a sinelui prin iubire: ,,Rataceau in mine/ despletite /nelinistile Isoldei / inocenta Julietei / inflorea-n privirea mea…/ ca o maree / nelinistea primei iubiri /imi inunda / tarmul inimii / sfidandu-mi / imponderabilitatea, aripile stravezii…/ in mine rataceau / corabii pierdute,/ fantome diafane,/ despletite,/ atrase printr-o tacuta rezonanta… – poemul Rezonanta.