Codul Haosului

Soarele apunea peste Madrid, transformând cerul într-un portocaliu intens care se reflecta în ferestrele zgârie-norilor, de parca întreg ora?ul ar fi în flacari. Într-un apartament mic ?i aglomerat din inima ora?ului Lavapiés, Daniel Sánchez statea în fa?a unei încurcaturi de cabluri ?i ecrane pâlpâitoare, cu ochii lui injecta?i de sânge a?inti?i pe linii nesfâr?ite de cod. Zumzetul constant al fanilor computerelor era ca un cântec de leagan distorsionat, singurul sunet dintr-un spa?iu care mirosea a cafea veche ?i a vise ofilite. Daniel, cu parul sau negru neîngrijit ?i barba de câteva zile, arata mai mult ca un naufragiat decât cu genialul programator care a fost cândva. —"Trebuie sa existe o cale", mormai el în sinea lui, degetele zburând peste tastatura cu o urgen?a frenetica. O cale de ie?ire din aceasta gaura. Privirea lui se îndrepta pentru o clipa catre gramada de scrisori nedeschise din col?ul biroului sau. Facturi, notificari de evacuare, amenin?ari din partea creditorilor. Fiecare plic era o amintire usturatoare a modului în care ajunsese în acest punct. Daniel închise ochii, permi?ându-?i un moment de slabiciune. ?i-a amintit de entuziasmul, de adrenalina acelor zile nu atât de îndepartate în care lumea criptomonedelor parea pamântul promis. Investise totul: economiile, împrumuturile, chiar ?i banii împrumuta?i de la prieteni ?i familie. ?i apoi, într-o clipa, totul a disparut. —"Nemernic", s-a certat el, trântind cu pumnul pe birou. Ar fi trebuit sa-l vezi venind. Sunetul telefonului sau mobil l-a scos din reverie. Era Javier, cel mai bun prieten al lui ?i singura persoana care nu-?i pierduse înca încrederea în el.