O camera slab luminata. Pe pere?i, picturi a?ezate cu meticulozitate. Unele intacte, altele marcate cu ro?u, ca ni?te avertismente. Un murmur în întuneric repeta acela?i nume, iar pe o foaie mototolita, zilele se ?terg una câte una. Numaratoarea inversa a început.
Ea nu ?tie. Nu simte prezen?a din spatele u?ii, umbra care o urmare?te de pe trotuarul opus, ochii care îi analizeaza fiecare gest. E atât de u?or sa o prive?ti de la distan?a, sa îi înve?i rutina, sa îi anticipezi mi?carile. ?i nimeni nu banuie?te nimic. Nimeni nu se întreaba de ce, noapte de noapte, cineva o prive?te din col?ul întunecat al clubului.
Ziua, ea exista. Noaptea, el o studiaza. În gândurile lui, îi apar?ine deja.
30 de zile. Atât ?i-a dat timp. Înca 30 de zile în care sa o urmareasca, sa o în?eleaga, sa se convinga ca nu exista alta cale. Nu va gre?i. Nu va ezita. Totul e planificat pâna la cel mai mic detaliu.
Timpul se scurge. Pas cu pas, se apropie de final. ?i când ultima zi va veni, ea va fi doar a lui. Pentru totdeauna.